Grija faţă de celălalt (partea a 2-a)

Dragi copii, cu mustăţi şi cu chelii, a venit primăvara. Renaşterea naturii, mirosul specific de primăvară, ghiocei, feerie, nemaipomenit, deosebit, etc. Natura cântată de poeţi şi compozitori. Foarte frumos, într-adevăr. Trăind în bucureşti (nu am greşit, e scris intenţionat cu "b" mic), putem doar citi despre lucrurile mai sus menţionate. Mirosul specific de primăvară este cel al rahaţilor de câine proaspăt dezmorţiţi, după frig, ghioceii se vând la piaţă, avem samit, avem câini, avem di tăti, ca sa zic aşa.

Pentru ca să nu fiu pesimist, ci un optimist incurabil, vă voi prezenta, totuşi, nişte mărturii imagistice ale renaşterii naturii, în stilul specific bucureştean.

În imaginea alăturată puteţi observa că frunzişul de-abia apărut este deja îmbogăţit cu nişte fructe originale. Ei bine, da: acest copac este, de fapt, un pom fructifer. A produs, la nici o săptămână după ce i-a dat frunza, nişte ciorapi de femeie şi o pungă cu resturi de la bucătărie. Aştept cu mare interes sprijinul unor ingineri agronomi cercetători, care vor putea elucida misterul apariţiei acestui original rod.

În imaginea din partea dreaptă continuăm prezentarea acestui pom deosebit, observând alternanţa rodului: aici vedem o pungă cu resturi putrezinde. Verdele proaspăt, sălbatic, face o notă contrastantă cu aspectul tranparent al pungii şi conţinutul maroniu al acesteia. Fundalul este ocupat în totalitate de imaginea blocului comunist în care sălăşuiesc oameni de succes, posesori de maşini străine, care costă aproximativ la fel de mult ca şi apartamentul proprietarului.

Acelaşi pom cu care deja v-aţi obişnuit, şi acelaşi tip de fructe ca şi în prima poză, semn că putem să încadrăm acest pom în grupa ciorapiferelor. Garajul din fundal, care ocupă cca. 3-4 locuri de parcare, are autorizaţie de la primărie, semn că lucrurile bine făcute au, desigur, şi caracter oficial.

Ultima poză a acestui pom, în care observăm rodul nou, şoseta. Probabil rodul copt va lua forma ciorapilor de damă, ca şi în pozele anterioare.

Oameni buni, consemnând această minune a botanicii, este timpul să tragem şi o concluzie, bazată strict pe faptele observate: să nu mai spună nimeni că femeile nu sunt gospodine. Ce atâtea poveşti cu "femeia modernă", ce atâtea fandoseli şi aiureli cu lipsa de timp cauzată de traiul într-o societate citadină modernă... Iată, există soluţia. Drumul până la ghenă durează aproximativ 20 de secunde. Un timp aparent mic, dar tare preţios pentru nişte doamne sau domnişoare cu adevărat moderne. Aruncatul pe geam va economisi acest timp, şi le va permite să ţină pasul cu vremurile.

Şi eu vreau să fiu modern, un bărbat modern. Şi vreau şi eu să ţin pasul cu vremurile. Oare penru acest lucru voi fi obligat să îmi arunc nevoile pe geam? Dilema-dilema...