Prietena mea cea corporatistă a lucrat zilele astea ceva mai mult ca de obicei, adică până pe la ora 2-3 A.M. Contrar speranţelor mele, sincer exprimate, ea NU are "pe cineva la servici", deci, din păcate pentru calitatea vieţii ei, chiar munceşte până la acele ore. Sigur că îmi exprim dezaprobarea, de obicei venea repede acasa, suficient cât să prindă finalul ştirilor de noapte, dar chiar aşa nu se mai poate. Se termină chiar şi filmele serii, date în reluare spre dimineaţă.
În fine, ca să nu mă abat de la subiect prea mult, eu, băiat finuţ şi săritor mai ceva ca un cangur, am fost să o ridic de la locul caznelor, utilizând "papamobilul" din dotare. Pe poarta business-centre-ului s-au târât înspre maşină două corporatiste, în loc de una. Se pare că este un fenomen, o modă pentru unii să stea până la ora respectivă. Mi s-a explicat cum că "mai sunt nişte colege, ele au mai rămas...". Prietena mea m-a rugat "hai să o lăsăm şi pe ea (n.a. colega), că şi ea are aceeaşi problemă ca şi mine: locuieşte aproape dar îi e frică să meargă pe jos la ora asta şi îi e frică şi ei să cheme un taxi". Mă simt obligat să vă ofer nişte explicaţii succinte: deosebitul business-center se află într-o zonă ultracentrală a capitalei noastre iubite, înconjurat de foarte multe case populate cu ţigani. Acum că am stabilit motivul fricii de a merge pe jos la 2-3 dimineaţa, să elucidăm, în stilul OTV, şi misterul fricii de taxi. Se ia una bucată taximetrist (sau taximevesel, cum doriţi), se cheamă "la comandă", el soseşte de la punctul unde stau ei şi aşteaptă comenzile, aflat la cca 3-400 de metri, se deplasează cu clienta vreun kilometru, poate ceva mai mult, primeşte pentru acest efort deosebit şi pentru timpul (7-10 minute) petrecut suma de 10 lei (una sută mii lei vechi), după care începe să înjure groaznic şi să ameninţe clienta, foarte vehement în exprimare, fiind nemulţumit. Nemulţumirea provine din faptul că "asta e cursă? pentru atât m-a chemat?". Poate nu înţeleg eu, dar pe aparat nu cred să fi costat mai mult de 3-4 lei toată povestea, restul constituind "şpaga" omului... Dacă mergea în ceea ce el consideră o cursă "normală", oarecum mai lungă, de 3-4 km, pe aparat ar fi fost cca. 7 lei, şi ar fi primit tot 10 lei, deci cu şpagă mai puţină, dar ar fi fost mulţumit. Chiar sunt curios care o fi adevăratul raţionament, pentru că mie îmi scapă în totalitate.
Îndreptându-ne către casa colegei am avut timp să schimbăm doar câteva cuvinte. Încerc să le reproduc din memorie, cu cât mai multă acurateţe:
- Bună, intră, te rog!
- Bună seara (n.a. care seară? e deja dimineaţă...), mulţumesc mult că mă duceţi şi pe mine... dar chiar nu era bine să merg singură... ştiţi, chiar aici, în faţa secţiei de poliţie m-au bătut nişte unii într-o seară, tot aşa, foarte rău...
Ajunsesem deja la destinaţie, şi privirile mele îngrozite către femeie precum şi tăcerea aferentă consternării bănuiescă că au fost hilare. Femeia a chicotit un pic, ca şi când spusese ceva nostim, după care a coborât şi s-a îndreptat spre intrarea în bloc... Noi am plecat mai departe spre casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu