Grija faţă de celălalt

Bună ziua, dragi radioascultători ai acestui blog deosebit. Deoarece blogul se doreşte un spaţiu pentru discuţii, pentru schimbat opinii, deci ceva frumos, constructiv şi elevat, dar, în realitate, în majoritatea cazurilor nu este decât o modalitate de a cerşi atenţie sau de a vărsa diverse frustrări, mă simt obligat să vă ofer şi eu mostre ale frustrării mele.

Astăzi am deschis un capitol intitulat "grija faţă de celălalt", un atribut deosebit de frumos, dar care lipseşte cu desăvârşire în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Referitor la "celălalt", pe la noi se practică exersarea principiilor "dă-l în p..a mea", "mă p.ş pe el/ea" sau, de ce nu, "mă doare în c.r". Întrucât această scriere deosebită ce denotă o erudiţie mult peste medie, o oratorică imbatabilă şi o măiestrie în utilizarea maximală a vocabularului limbii române este de fapt doar o frustrare, voi ilustra cele spuse mai sus printr-un exemplu tâmpit, dar, probabil, familiar nouă, celor ce stăm îndărătul covrigului:

DE CE ŢIN PICIORUL PE FRÂNĂ TOŢI PROŞTII ŞI PROASTELE LA SEMAFOARE???

Ce or avea cu noi? Aceasta este întrebarea care vine firesc. Firesc pentru un om frustrat (n.r. - autorul). În realitate nu au nimic cu noi. Tocmai am scris mai sus (ce sentiment minunat este să ajungi să te autocitezi), pe ei îi doare în p..ă de noi, indiferent de sex, deci nu se pune problema să aibă ceva cu noi, cei care orbim lent dar sigur, aşteptând de n ori în spatele lor la semafor. Noi nici nu existăm pentru ei, iar dacă ar face vreun efort de simţ cetăţenesc, etic, uman, să ne conştientizeze existenţa, atunci cu siguranţă ne-ar trimite înspre locuri şi ipostaze în care nu dorim să ne aflăm. Este tare minunat ca după o zi de servici să experimentezi lumina roşie a lămpilor de stop pentru foarte multe minute, uneori ore... ajungi acasa de parcă ai fi vizitat planeta roşie. Dacă te mai şi întreabă cineva dacă ai picat de pe Marte, nu ai minţi cu totul dacă ai răspunde afirmativ. Ce minunat, ce deosebit! Desigur, se poate asezona piciorul pe frână cu semnalul. Există şi cetăţeni/cetăţene cu un simţ etic deosebit. Ei vor să ni se întipărească adânc în conştiinţă faptul că după următoarele 10 reprize de aşteptat la acelaşi semafor ei vor vira. Da? Aţi fost atenţi? Deci vor vira! În cazul în care aţi deschis aparatele de recepţie TV mai târziu, ei vor vira!!! Da, acea lumină care clipeşte diabolic. Nu cumva să ratăm acest moment al vieţii. Cât simţ cetăţenesc, ce spirit al datoriei! Este clar. Ei sunt oameni care respectă regulile, în timp ce un frustrat ca mine nu poate înţelege traiul în societate.

Oare nepăsarea faţă de celălalt îţi aduce vreun câştig? Îmi pun problema serios... între timp voi încerca, în spiritul reclamelor la Sprite, să conduc cu ochii închişi. Să vedem ce iese!

Ţineţi-mi pumnii (în dreptul feţei când fug)! Vă voi strânge călduros mâna (în uşă).

Ciao!