Scurt şi la obiect: am ieşit duminică în jurul prânzului până la ceva cumpărături, întrucât frigiderul oferea doar priveliştea pustiului când îl deschideam. Ploua uşor, dar prea mult pentru străzile minunatei metropole, leagăn al civilizaţiei, simbol al evoluţiei şi dezvoltării, Bucureşti. Deplasându-mă pe propriile picioare am decis să fiu precaut, trăgându-mă într-o parte la trecerea maşinilor. Pe o alee, în apropierea magazinului unde trebuia să ajung, pe când credeam că am scăpat cu bine şi că voi ajunge la liman, o doamnă rafinată şi deosebită, cu o maşină roşie ca şi rujul doamnei a binevoit să mă stropească, trecând cu o super viteză. Poate se grăbea, săraca, să nu fiu rău... S-a grăbit într-adevăr încă 20 de metri, după care s-a oprit în mijlocul drumului pentru un minut, blocând traficul, apoi s-a decis să meargă alene mai departe, înspre destinaţia dorită. Deşi mă trăsesem, cum spuneam, mai într-o parte, tot m-a stropit binişor. Mă aflam la o răscruce de posibile evenimente ulterioare:
- să îi reamintesc de tot arborele genealogic, inclusiv de neamuri de care nu ştia;
- să îi administrez, terapeutic, nişte pietre în parbriz şi pe caroserie;
- să îi ofer, ca un băiat săritor, o pereche de palme;
- să o urmăresc, mişeleşte, până unde parchează, după care să îi las un mesaj, desigur civilizat, scris cu un cui pe capotă.
Nu am ales nici una din aceste variante. Am preferat să nu mă enervez, mai ales că la toată faza asistase un echipaj de poliţie care venea din sens opus. Împins de curiozitate, care a biruit lehamitea obişnuită, i-am oprit pe cei doi oameni în uniformă, având următorul dialog:
- Bună ziua!
- Bună ziua!
- Ia spuneţi-mi, cum trebuie procedat când mă stropeşte cineva din trafic, cu nesimţire?
- Aaa... păi ei ce să facă, că nu văd nici ei gropile astea din asfalt... asta e...
- Aşa este, dar pantalonii nu mi-i spală ei, şi nu mureau dacă mergeau cu grijă.
- Ăăă.. da... ce să facă, asta e..
- Păi asta e, dar dacă eu merg şi îi bat de le sună apa în cap dumneavoastră veniţi după mine, nu?
- .. Ă... păi nu e bine, că pantalonii se spală, dar din bătaie poţi să şi omori un om...
- Aşa este, dar nu despre asta vorbeam.
- Nu, că am văzut eu un caz, i-a dat doar o palmă şi a căzut, s-a lovit cu capul de asfalt şi a murit..
- Stimate domn, nu am bătut pe nimeni în viaţa mea, eu vă întreb cum trebuie procedat în aceste situaţii. Dacă vin la dumneavoastră la secţie şi depun plângere scrisă vă dau de lucru degeaba, nu?
- Ă.... da!
- Deci dacă ei nu au grijă, nu sunt civilizaţi, nu avem ce să le facem, nu?
- Cam da....
- Ei bine, vrem, nu vrem, tot la bătaie ajungem... servici uşor şi o zi bună!
Concluziile să le tragă fiecare cum consideră potrivit.
Un comentariu:
eşti tare :D
îţi admir felul în care scrii.
Trimiteți un comentariu