Cel-Care-Scrie-Pe-Blog

Marja de oroare

2008-05-07T13:40:00.002+03:00

Locuri minunate ţara noastră are (2)

2008-05-02T17:30:00.002+03:00

Ceea ce se vede în poza următoare nu este decât o corecţie a denumirii originale (Comana), varianta finală fiind mult mai aproape de realitatea specifică nouă, a locuitorilor acestor meleaguri.

Greu de găsit 1 (Find Hard 1)

2008-04-30T22:15:00.002+03:00

În faţa unui service auto, aştept docil momentul minune în care mecanicii îmi vor băga maşina în lucru. În faţa service-ului dictează, precum un imperator, paznicul, sau bodyguardul, cum vreţi să îi spuneţi. De câte ori apare vreo maşină cu un potenţial client, el îşi ia o mină princiară, se postează ţanţoş la intrare şi, solemn, respinge tentativa intrusului de a pătrunde în incintă.

La un moment dat apare un cuplu de bătrâni care consideră că acest personaj este o resursă fundamentală de informaţii şi intră în vorbă în felul următor:

- Ştiţi cumva unde pot găsi un gard?

- Ce gard?

- Gard, dom'le, gard ca acesta... arată ei cu degetul.

- Materiale, sau ce căutaţi?

- Da, dom'le, gard, că am fost la...

- Nu aici! rosteşte paznicul solemn ridicînd degetul arătător în sus, pentru a preveni orice tentativă de comentariu. Bătrânii rămân neînduplecaţi:

- Da, dom'le, ni s-a zis că încoace pe stradă găsim...

- Nu, este în partea opusă, mergeţi încolo înspre gară şi găsiţi... acolo-şa la depozit...

- Am fost acolo...

- Aţi fost la Baduc?

- Da, dom'le...

- La depozitul ăla mare?

- Da, dom'le...

- Şi?

- N-avea!

- Păi da, dar vis-a-vis aţi fost? La ăia colo...

- Da, dom'le, am fost... n-avea.

Între timp apare un alt personaj local, genul de cetăţean între 48-60 de ani (e imposibil de ştiut vârsta reală, poate fi oricare în plaja menţionată), care se plimbă mai mereu pe stradă, uneori cu o sacoşă de pânză în mână, alteori cu câte un lemn sau ţeavă, alteori fără nimic, dar mereu cu câte o replică şugubeaţă bătrânească sau cu vreo amintire pe care să o împărtăşească tuturor, uneori împotriva dorinţei interlocutorului. Desigur, discuţia de mai sus prezintă un mare interes pentru el:

- Auzi, domne... mergeţi domne colo... la ăia acolo pe colţ domne

- Păi nu auzi bre că au fost?

- La depozitu' ăla mare de colo...

- Unde, dom'le? mijeşte o rază de speranţă în ochii bătrânilor.

- Acolo, domne, la ăia acolo lângă benzinărie, la depozitu' ăla mare

- Păi au fost acolo, bre, nu înţelegi? Dacă n-are, n-are... afirmă cu condescendenţă paznicul

- Da' mai e unii, vizavi, au alea toate înşirate afară, mergeţi acolo... găsiţi sigur...

- Nu, că am întrebat, nu au gard...

- Ce gard?

- Gard, dom'le... plasă...

- Domne, vreţi plasă pentru gard sau gard?

- Plasă, dom'le... gard.

- Mergeţi încolo şi daţi de unii care au materiale... mergeţi... găsiţi...

Bătrânii, cu aceeaşi expresie a feţei pe toată perioada discuţiei, renunţă şi pleacă în direcţia indicată, dar evident fără vreo şansă de reuşită. În urmă rămân paznicul şi cu cetăţeanul din cartier care se uită vreo câteva secunde în urma bătrânilor apoi spun, între dispreţ şi amuzament:

- Vroiau gard, auzi... he he

- Da, domne... auzi... gard..

Minci...og/oc

2008-04-21T11:47:00.004+03:00

Dragi cititori,

mergând la cumpărături am reuşit să dau peste o dilemă lingvistică de mare fineţe. Vă solicit ajutorul pentru elucidarea acestei enigme.

Votaţi cu încredere în sondajul alăturat, încercând să nu consultaţi google sau alte mijloace de informare în prealabil. Părerea mea... hâc!

Stau la bloc şi scriu pe blog

2008-04-17T11:28:00.004+03:00

Dragii moşului,

după cum am scris şi în titlu, chiar asta fac. Stau la bloc şi scriu pe blog. Bine că nu stau cu părinţii în 10 metri pătraţi, eventual şi cu unul-doi fraţi şi, obligatoriu un câine. Asta pentru că nu eşti bucureştean cu adevărat până nu ai câine. Obligatoriu câine pe care să îl plimbi, cu alură de superioritate, pe afară, de preferinţă fără lesă şi botniţă, pentru că "al meu nu muşcă". Mdeah. De asemenea, stând la bloc mai ai câteva posibilităţi. Una ar fi să îţi faci credit de jdemii de euro ca să îţi iei cea mai maşină bună, să moară duşmanii. Ştim, e nasol cu locul de parcare, dar n-are a face, există metode specifice pentru a îl obţine şi păstra. Acum, de ce am vrut eu să scriu aceste treburi despre bloc. Păi pentru că blocul, acest loc minunat în care pretindem că trăim, şi nu că am supravieţui în condiţiile în care o fac şi găinile la fermă, are o grămadă de beneficii. Pe lângă grija deosebită a vecinilor de a arunca diverse gunoaie pe geam, pe lângă voioşia altor vecini care au Mercedes ML (dar stau şi ei la bloc, ca şi mine) şi care claxonează de fiecare dată când ajung acasă, indiferent de oră, pe lângă cei care scutură lângă traseul ghenei sacii de aspirator, oferindu-mi şansa de a le aduna în păr tot ce au strâns ei de pe jos, ei bine, blocul oferă siguranţă. Ştim cu toţi că există în fiecare bloc babe care trăiesc, efectiv, cu ochiul lipit de vizor. Altele stau mereu uitându-se pe fereastră. Mulţi ochi, într-adevăr. Şi multe dioptrii, uneori, dar asta nu afectează acurateţea observaţiei. "Ai văzut-o pe aia de la 2 cu cine a venit azi noapte??? Nu, nu era ăla de data trecută, îţi zic eu..." Cu toate aceste personaje care monitorizează traficul pietonal, rutier şi, uneori, aerian, mie mi s-a furat bicicleta, legată în scara blocului, de balustradă. Toată lumea acum râde cu dezamăgire... ce e nou în asta? Adică ce vreau eu să zic, până la urmă? Doar pentru atâta lucru v-am deranjat? Îmi cer scuze, şăfu', făceam şi eu o întrebare... părerea mea... adică toţi aceşti minunaţi concetăţeni care se plimbă toată ziua pe scara blocului, cu câinii după ei, toate babele care scanează la rezoluţie maximă perimetrul, nimeni nu a văzut nimic. Absolut nimeni. Hoţii ăştia sunt nişte minuni ale biologiei. Probabil că de la anumite activităţi intime li s-au dezvoltat palmele în exces, de au reuşit să palmeze o ditamai bicicletă. Sau cine ştie... au descoperit o modalitate de a fi invizibili, fie şi pe o perioadă scurtă. Poate că pe mine m-a furat David Copperfield... vorba aia, a făcut el să dispară un avion, nu s-ar încurca într-o bicicletă. Până una-alta cred că este doar un fapt de viaţă, firesc ca şi respiraţia, să ţi se fure ceva. Am descoperit un forum cu tema furtului de biciclete - http://www.ciclism.ro/forum/showthread.php?t=390 din care reiese clar că nu sunt primul şi nici ultimul păgubit. Deoarece sunt sigur că hoţii sunt, la origine, oameni ok, dornici să facă şi fapte bune, le doresc să reuşească acest lucru cât mai curând, punându-şi corpul în slujba medicinei, la institutul Mina Minovici. Să aibă şi studenţii pe cine să facă disecţie, vorba aia, ca să nu mai ajungă ulterior să efectueze ciomotomii în loc de banale operaţii. Până se va întâmpla acest lucru merg să mă uit pe geam, poate îmi văd bicicleta... cine ştie? Până una-alta nu e decât o ambulanţă oprită la scara blocului. Cred că s-o fi îmbolnăvit vreo babă de prostată, sprijinindu-se prea mult de pervaz, în fiecare zi.

Rezultat sondaj "Dacă omor vecinii..."

2008-04-15T16:12:00.003+03:00

Dragi sondaţi,

nu vă pot rămâne dator cu finalitatea sondajului intitulat "Dacă omor vecinii care aruncă gunoaie pe geam ar trebui să fiu pedepsit?", de aceea vă prezint mai jos rezultatul:

Citind acest rezultat mă încearcă nişte gânduri privind câteva posibilităţi:

- cei care citesc blogul nu aruncă gunoaie pe geam;

- cei care aruncă gunoaie pe geam nu citesc blogul;

- cei care aruncă gunoaie pe geam şi citesc blogul nu votează (decât în mică măsură);

- toată lumea aruncă gunoaie pe geam (inclusiv eu) şi votăm în astfel de sondaje ca să ascundem acest lucru;

- nimeni nu aruncă gunoaie pe geam şi de aceea şi lejeritatea cu care s-a votat pentru omorârea celor care, teoretic, ar arunca, totuşi, gunoaie pe geam.

Sper ca să îmi lămuresc aceste dileme existenţiale înainte de trecerea celor 50 de ani, când vor fi desecretizate dosarele...

Un pic de "Engrish"

2008-04-15T15:41:00.002+03:00

Vă prezint mai jos câteva fraze dintr-un manual de motocicletă de provenienţă chineză:

For vehicle's alteration has a good proposal, which can send away from our company, but we do not agree on this suggestion until you can alter this vehicle, otherwise you have brought all results on yourself.

For avoiding other motor vehicles causing your impairing, driving try to make a good show.

NOTES: driving motorcycle must take note of traffic security, no checking motorcycle until drive this vehicle.

Appreciate you selecting our motorcycle, May you in future long-traveling that it would have enjoyed its bringing your comfort and pleasure. if this manual is different from practice, please as practical standard.

Frânturi de dialoguri prinse pe stradă

2008-04-15T11:01:00.002+03:00

Dragi fideli cititori ai acestui blog, voi cei care vă treziţi în fiecare dimineaţă propulsaţi de speranţa citirii de noi articole, nu am mai scris nimic de câteva zile deoarece am fost prins cu treabă şi alergături prin oraş.

În multiplele mele peregrinări am prins, din zbor, diverse frânturi de dialoguri pe care încerc să le reproduc cu cât mai multă acurateţe:

Pe stradă, în faţa unui magazin, două femei pe la 30 şi ceva de ani:

- ... dacă locuieşti în aceeaşi cameră cu un om atâţia ani îţi dai seama că înnebuneşti... e greu...

Prin mijlocul străzii, nişte adolescenţi, români, bine îmbrăcaţi şi curăţei (aspect de copii din familii cu pretenţii):

- ... mi-am băgat p..a în morţii lor şi în familiile lor, am şi scuipat pă televizor, m-am certat cu maică-mea, frate!...

În troleibuz, un grup de pensionari al căror aspect ţipă durere, suferinţă, tortura vieţii, deznădejdea, mizeria, ura, încrâncenarea şi dezamăgirea:

- ..uite podu... uite... cred că la anu' e gata!

- e gata pă dreacu, nu au fost ei în stare să facă un drum în 3 ani şi o să facă podu...

- poate că sunt italienii care îl fac şi au interes să termine repede să meargă la altă lucrare...

- da' ce cald e în troleibuzu' ăsta... of...

- da... să ne dea Băsescu ăsta pensii mari... (rostit cu ură)

În Mega Image, la coadă, doi "tineri", el purtând o şapcă neagră cu modele cu sclipici, geacă neagră de blugi, pantaloni tip sport cu buzunare gri şi pantofi cu bot foarte lung, iar ea îmbrăcată cu un fel de pardesiu, aşa, mai "office":

Ea: Du-te, Emi, şi ia un Paris Match! (rostit exact aşa - Paris Maci)

El: Unde e?

Tonul vocilor creşte până la cel al unor solişti de operă, noi, restul magazinului fiindu-le public, împotriva dorinţei noastre:

Ea: ACOLO... UITE, PARIS MACI! DĂ ÎNCOACE SĂ ÎŢI CITESC.... HAHAHAHAH! SĂ ÎŢI ARĂT CĂ ŞTIU FRANCEZĂ!

El: IA! (şi trânteşte cu scărbă revista în coşul de cumpărături lăsat în mijlocul aleii)

Ea: Le... (ininteligibil, pronunţat cumplit).. HAHAHAHAHA!!! ŢI-AM ZIS CĂ ŞTIU, UITE, ŞTIU FRANCEZĂ!

El se îndepărtează semeţ şi foarte plin de el, ia diverse lucruri din rafturi, se uită dispreţuitor la ele şi le lasă în alte rafturi, cu scârbă.

Ea urlă după el: EMI, HAI SĂ ÎŢI MAI CITESC FRANCEZĂ, CĂ FRANCEZA E SEXY!

El: STAI SĂ ÎMI ALEG GUMĂ DE MESTECAT!.... UITE, HUBA BUBA!!!!!!!!

Ea: EMI, DOAR NU CUMPĂRĂM TOT MAGAZINU'!

El ia pacheţelul de Hubba-Bubba şi îl lasă, evident, pe alt raft... după câteva momente de gândire îşi dă seama de importanţa investiţiei şi îl ia şi îl aruncă, tot cu scârbă, în coşul de cumpărături unde mai erau o sticlă de Pepsi de 2,5 litri, o pungă de chipsuri şi două cutii de compot de ananas... cumpărau, într-adevăr, tot magazinul. Ne apropiem de casă, el priveşte atent la cumpărătorii cărora le vine răndul deja şi exclamă uşurat:

- Uite, credeam că nu primesc bonuri... da' primesc!

Ea: Primesc, Emi?

El: Da, scoate-le!

Ea scoate o foaie enormă de bonuri de masă şi încearcă să aibă o alură maiestuoasă ţinăndu-le la vedere.

Pe drumul de înapoiere spre casă, doi cetăţeni uscaţi de vreme şi de vremuri, care "vând" asigurări pe stradă, fumând mereu:

- ...azi merge.... azi nu merge....

Urmează, desigur, un scuipat pe asfalt, menit să întărească cele spuse anterior.

Rezultat sondaj "Cine e mai tare"

2008-04-08T13:17:00.006+03:00

Dragi sondaţi,

vă mulţumesc pentru ploaia de voturi în urma cărora a rezultat, fără nici o urmă de îndoială, cine e mai tare. După cum se vede în imaginea următoare, câştigătorul este Bruce Lee, sau Bruzli, cum îl ştie băeţii la bloc. Menţionăm totuşi faptul că şi Jackie Chan (Cichicean) a obţinut un număr semnificativ de voturi, cel mai probabil pentru simpatie.

Nu putem încheia fără să aducem un omagiu celui care s-a dovedit a fi câştigătorul aprecierii publicului, regele artelor marţiale, plecat dintre noi mult prea repede:

Despre ceilalţi doi: Chuck Norris este un epigon al lui Bruce Lee, dar succesul său nu se poate compara cu cel al mentorului. Iar Van Damme... ei bine, cred că îi putem atribui paternitatea unui anume gen de filme, şi anume - "filme cu Van Damme". Exemplu de penetrare socială (nu vă gândiţi la prostii) a acestui concept:

"- Ce faci, frate? - Mă uit la un film cu Vandam pă casetă" - varianta anilor ~ '85-'95

"- Ce e deseară pă televizor, mânca' ? - E un film meseriaş cu Vandam, fra', e ăla când îi bate pe ăia de le dă omor grupa mare, mâncaţiaş" - variantă actuală şi, probabil, eternă.

O ploaie de weekend

2008-04-07T17:06:00.002+03:00

Scurt şi la obiect: am ieşit duminică în jurul prânzului până la ceva cumpărături, întrucât frigiderul oferea doar priveliştea pustiului când îl deschideam. Ploua uşor, dar prea mult pentru străzile minunatei metropole, leagăn al civilizaţiei, simbol al evoluţiei şi dezvoltării, Bucureşti. Deplasându-mă pe propriile picioare am decis să fiu precaut, trăgându-mă într-o parte la trecerea maşinilor. Pe o alee, în apropierea magazinului unde trebuia să ajung, pe când credeam că am scăpat cu bine şi că voi ajunge la liman, o doamnă rafinată şi deosebită, cu o maşină roşie ca şi rujul doamnei a binevoit să mă stropească, trecând cu o super viteză. Poate se grăbea, săraca, să nu fiu rău... S-a grăbit într-adevăr încă 20 de metri, după care s-a oprit în mijlocul drumului pentru un minut, blocând traficul, apoi s-a decis să meargă alene mai departe, înspre destinaţia dorită. Deşi mă trăsesem, cum spuneam, mai într-o parte, tot m-a stropit binişor. Mă aflam la o răscruce de posibile evenimente ulterioare:

- să îi reamintesc de tot arborele genealogic, inclusiv de neamuri de care nu ştia;

- să îi administrez, terapeutic, nişte pietre în parbriz şi pe caroserie;

- să îi ofer, ca un băiat săritor, o pereche de palme;

- să o urmăresc, mişeleşte, până unde parchează, după care să îi las un mesaj, desigur civilizat, scris cu un cui pe capotă.

Nu am ales nici una din aceste variante. Am preferat să nu mă enervez, mai ales că la toată faza asistase un echipaj de poliţie care venea din sens opus. Împins de curiozitate, care a biruit lehamitea obişnuită, i-am oprit pe cei doi oameni în uniformă, având următorul dialog:

- Bună ziua!

- Ia spuneţi-mi, cum trebuie procedat când mă stropeşte cineva din trafic, cu nesimţire?

- Aaa... păi ei ce să facă, că nu văd nici ei gropile astea din asfalt... asta e...

- Aşa este, dar pantalonii nu mi-i spală ei, şi nu mureau dacă mergeau cu grijă.

- Ăăă.. da... ce să facă, asta e..

- Păi asta e, dar dacă eu merg şi îi bat de le sună apa în cap dumneavoastră veniţi după mine, nu?

- .. Ă... păi nu e bine, că pantalonii se spală, dar din bătaie poţi să şi omori un om...

- Aşa este, dar nu despre asta vorbeam.

- Nu, că am văzut eu un caz, i-a dat doar o palmă şi a căzut, s-a lovit cu capul de asfalt şi a murit..

- Stimate domn, nu am bătut pe nimeni în viaţa mea, eu vă întreb cum trebuie procedat în aceste situaţii. Dacă vin la dumneavoastră la secţie şi depun plângere scrisă vă dau de lucru degeaba, nu?

- Ă.... da!

- Deci dacă ei nu au grijă, nu sunt civilizaţi, nu avem ce să le facem, nu?

- Cam da....

- Ei bine, vrem, nu vrem, tot la bătaie ajungem... servici uşor şi o zi bună!

Concluziile să le tragă fiecare cum consideră potrivit.

Cultură adevărată, mânca-ţi-aş...

2008-04-04T20:51:00.006+03:00

Fără comentarii, un screenshot al "ştirilor sportive" de la protv:

Deşi nu mă voi uita, sub nici o formă, pe sport.ro la ce vor oamenii ăştia să arate, mă încearcă totuşi două întrebări:

- cum se poate face rezumatul unei astfel de "operaţiuni", ce momente esenţiale reuşesc redactorii să desprindă din întreaga desfăşurare?

- sport.ro s-a transformat într-un canal cu "conţinut pentru adulţi"?

Cugetare

2008-04-04T13:59:00.002+03:00

Diferenţa dintre omul simplu, necioplit, rudimentar şi intelectual este următoarea:

- omul simplu, necioplit, rudimentar mănâncă căcat;
- intelectualul ingurgitează materii fecale.

Just another day at the office

2008-04-04T12:32:00.002+03:00

Prietena mea cea corporatistă a lucrat zilele astea ceva mai mult ca de obicei, adică până pe la ora 2-3 A.M. Contrar speranţelor mele, sincer exprimate, ea NU are "pe cineva la servici", deci, din păcate pentru calitatea vieţii ei, chiar munceşte până la acele ore. Sigur că îmi exprim dezaprobarea, de obicei venea repede acasa, suficient cât să prindă finalul ştirilor de noapte, dar chiar aşa nu se mai poate. Se termină chiar şi filmele serii, date în reluare spre dimineaţă.

În fine, ca să nu mă abat de la subiect prea mult, eu, băiat finuţ şi săritor mai ceva ca un cangur, am fost să o ridic de la locul caznelor, utilizând "papamobilul" din dotare. Pe poarta business-centre-ului s-au târât înspre maşină două corporatiste, în loc de una. Se pare că este un fenomen, o modă pentru unii să stea până la ora respectivă. Mi s-a explicat cum că "mai sunt nişte colege, ele au mai rămas...". Prietena mea m-a rugat "hai să o lăsăm şi pe ea (n.a. colega), că şi ea are aceeaşi problemă ca şi mine: locuieşte aproape dar îi e frică să meargă pe jos la ora asta şi îi e frică şi ei să cheme un taxi". Mă simt obligat să vă ofer nişte explicaţii succinte: deosebitul business-center se află într-o zonă ultracentrală a capitalei noastre iubite, înconjurat de foarte multe case populate cu ţigani. Acum că am stabilit motivul fricii de a merge pe jos la 2-3 dimineaţa, să elucidăm, în stilul OTV, şi misterul fricii de taxi. Se ia una bucată taximetrist (sau taximevesel, cum doriţi), se cheamă "la comandă", el soseşte de la punctul unde stau ei şi aşteaptă comenzile, aflat la cca 3-400 de metri, se deplasează cu clienta vreun kilometru, poate ceva mai mult, primeşte pentru acest efort deosebit şi pentru timpul (7-10 minute) petrecut suma de 10 lei (una sută mii lei vechi), după care începe să înjure groaznic şi să ameninţe clienta, foarte vehement în exprimare, fiind nemulţumit. Nemulţumirea provine din faptul că "asta e cursă? pentru atât m-a chemat?". Poate nu înţeleg eu, dar pe aparat nu cred să fi costat mai mult de 3-4 lei toată povestea, restul constituind "şpaga" omului... Dacă mergea în ceea ce el consideră o cursă "normală", oarecum mai lungă, de 3-4 km, pe aparat ar fi fost cca. 7 lei, şi ar fi primit tot 10 lei, deci cu şpagă mai puţină, dar ar fi fost mulţumit. Chiar sunt curios care o fi adevăratul raţionament, pentru că mie îmi scapă în totalitate.

Îndreptându-ne către casa colegei am avut timp să schimbăm doar câteva cuvinte. Încerc să le reproduc din memorie, cu cât mai multă acurateţe:

- Bună, intră, te rog!

- Bună seara (n.a. care seară? e deja dimineaţă...), mulţumesc mult că mă duceţi şi pe mine... dar chiar nu era bine să merg singură... ştiţi, chiar aici, în faţa secţiei de poliţie m-au bătut nişte unii într-o seară, tot aşa, foarte rău...

Ajunsesem deja la destinaţie, şi privirile mele îngrozite către femeie precum şi tăcerea aferentă consternării bănuiescă că au fost hilare. Femeia a chicotit un pic, ca şi când spusese ceva nostim, după care a coborât şi s-a îndreptat spre intrarea în bloc... Noi am plecat mai departe spre casă.

Grija faţă de celălalt loveşte din nou

2008-04-04T11:55:00.004+03:00

Oameni buni, a rodit din nou pomul din faţa geamului:

Am rugămintea să votaţi în sondajul special creat pentru acest subiect, răspunzând la întrebarea:

"Dacă omor vecinii care aruncă gunoaiele pe geam ar trebui să fiu pedepsit?"

Sunt Cel-Care-Scrie-Pe-Blog, ai legătura, Andreea.

Rezultat sondaj ARSENAL-LIVERPOOL

2008-04-03T17:30:00.003+03:00

Dragi sondaţi,

vă mulţumesc pentru participarea la acest sondaj deosebit.
Rezultatele sale sunt:

LIVERPOOL - 80%
ARSENAL - 20%

Total votanţi: 5

Putem oare extrapola acest rezultat pentru a crea o ştire a la gsp.ro sau protv zicând că din 5 români 4 sunt fani Liverpool?
Mai bine nu, însa aştept cu interes finalizarea sondajului privind "cine e mai tare?" - subiect mult mai aproape de sufletul cititorilor acestui blog.

Din nou Pat Ingoldsby

2008-04-03T17:19:00.002+03:00

HOW THE LAST REMAINING JOB IN THE ENTIRE WORLD GOT RID OF ITSELF

Firstly we amalgamated every single company,
institution and employer in the whole world
into one huge big gigantic multi-national which
even employed the self-employed and we shot
anybody who wouldn't just join which took care of
all the poets, painters, musicians and writers
and other reactionary hippies who think that
they have got the right to please themselves
and then we streamlined the company and
rationalised its day-to-day operations so that
it ran itself and we were able to lay off the
entire workforce because the company could make
a bigger profit without them which only left
management until the rationalisers automated them
as well before going on to rationalise themselves
out of existence which only leaves me but next year
this annual report will write and deliver itself so
fuck it anyway that's my job gone too.

Idei originale copiate după unu' care a furat ce-a zis altu'

2008-04-02T15:53:00.002+03:00

Întrebare: cine a scris "O brad frumos"?
Răspuns: un ungur. că dacă era român zicea "Un brad frumos"...

Contribuiţi şi voi la această rubrică, deoarece lenea autorului acestul blog atinge cota de avarie...

Eu soostzeen campaneea "Vorbim Româneşte"

2008-04-02T13:20:00.002+03:00

Hi,

asl, pls. Lol. C m facetzi?
Yo cre k tb. sa vb. romaneshte, pt. k asha e ok. Adk altzii pot sa vb. asha shi numa noi sa nu? C plm? Prea mult mess strica, nu? Shi dak noi vrem sa vb asha foarte bine, wtf, sa nu se ia nimeni de noi k ii dam shi una peste bot. Tre sa ies da va mai zic k tot romaneshte e mai misto, fra, shi nu cu abooreli din alea din mesingier.
High pa, am iesheet.
BRGDS.
LOL

P.S. BRB

Alte scrieri ale lui Pat Ingoldsby

2008-04-02T10:58:00.002+03:00

CIRCLE

Her father gave her a hard time at home.
Then she gave other men a hard time
until she found a man who gave her a hard time
and then she felt at home again.

DOES THIS EVER HAPPEN TO YOU?

Does anybody else besides me
ever hold a shop door open
for people
and they just walk straight
past without saying
"Thank you"?

They don't even look at you.

The next time it happens to me
I'm going to chase after that person
and say - "Excuse me... I wonder
would you ever please hold this
for a couple of seconds until I
get back from the toilet?"
And I'm going to give them
a hand-grenade with the pin
pulled out.

Locuri minunate ţara noastră are...

2008-04-02T10:43:00.004+03:00

...dar e locuită... mare dezolare :(

După această rimă am plăcerea deosebită să vă prezint nişte exemple ale creativităţii neîntrecute a concetăţenilor noştri:

După ce, împinşi de curiozitate, aţi dat click pe poza anterioară, iată în detaliu opera care te ghidează spre... obiectivul turistic, ca să îi zicem aşa.

Scrieri de-ale lui Pat Ingoldsby

2008-04-01T17:36:00.003+03:00

SMOKE

I don't know where
smoke goes to when
it dissapears
but I would love
to go there
right now to see
what it is like.
I think that it
must be O.K.
because the smoke
never comes back.

FOR TWO BANANAS MORE

A split second after
I had bought eight
bananas for a pound
the woman at the very next stall
shouted - "Ten
bananas for a pound!"

Well fuck it anyway.

Reclame din cutia poştală

2008-04-01T17:14:00.002+03:00

Nu fac publicitate, în orice caz nu vă doresc să beneficiaţi de serviciile lor prea curând. Nici măcar de cele de "consultanţă"... Şi ca să nu mă urască patronul/patronii acestei afaceri prea tare, pot să îmi fac o rezervare pentru... anul 2090? :)

P.S. Nu mă pot abţine să nu observ aspectul legat de "identitatea firmei" - şi mă refer aici la sigla în formă de coşciug. Uite-aşa branding-ul ajunge şi "dincolo"...

Grija faţă de celălalt (partea a 2-a)

2008-04-01T11:46:00.010+03:00

Dragi copii, cu mustăţi şi cu chelii, a venit primăvara. Renaşterea naturii, mirosul specific de primăvară, ghiocei, feerie, nemaipomenit, deosebit, etc. Natura cântată de poeţi şi compozitori. Foarte frumos, într-adevăr. Trăind în bucureşti (nu am greşit, e scris intenţionat cu "b" mic), putem doar citi despre lucrurile mai sus menţionate. Mirosul specific de primăvară este cel al rahaţilor de câine proaspăt dezmorţiţi, după frig, ghioceii se vând la piaţă, avem samit, avem câini, avem di tăti, ca sa zic aşa.

Pentru ca să nu fiu pesimist, ci un optimist incurabil, vă voi prezenta, totuşi, nişte mărturii imagistice ale renaşterii naturii, în stilul specific bucureştean.

În imaginea alăturată puteţi observa că frunzişul de-abia apărut este deja îmbogăţit cu nişte fructe originale. Ei bine, da: acest copac este, de fapt, un pom fructifer. A produs, la nici o săptămână după ce i-a dat frunza, nişte ciorapi de femeie şi o pungă cu resturi de la bucătărie. Aştept cu mare interes sprijinul unor ingineri agronomi cercetători, care vor putea elucida misterul apariţiei acestui original rod.

În imaginea din partea dreaptă continuăm prezentarea acestui pom deosebit, observând alternanţa rodului: aici vedem o pungă cu resturi putrezinde. Verdele proaspăt, sălbatic, face o notă contrastantă cu aspectul tranparent al pungii şi conţinutul maroniu al acesteia. Fundalul este ocupat în totalitate de imaginea blocului comunist în care sălăşuiesc oameni de succes, posesori de maşini străine, care costă aproximativ la fel de mult ca şi apartamentul proprietarului.

Acelaşi pom cu care deja v-aţi obişnuit, şi acelaşi tip de fructe ca şi în prima poză, semn că putem să încadrăm acest pom în grupa ciorapiferelor. Garajul din fundal, care ocupă cca. 3-4 locuri de parcare, are autorizaţie de la primărie, semn că lucrurile bine făcute au, desigur, şi caracter oficial.

Ultima poză a acestui pom, în care observăm rodul nou, şoseta. Probabil rodul copt va lua forma ciorapilor de damă, ca şi în pozele anterioare.

Oameni buni, consemnând această minune a botanicii, este timpul să tragem şi o concluzie, bazată strict pe faptele observate: să nu mai spună nimeni că femeile nu sunt gospodine. Ce atâtea poveşti cu "femeia modernă", ce atâtea fandoseli şi aiureli cu lipsa de timp cauzată de traiul într-o societate citadină modernă... Iată, există soluţia. Drumul până la ghenă durează aproximativ 20 de secunde. Un timp aparent mic, dar tare preţios pentru nişte doamne sau domnişoare cu adevărat moderne. Aruncatul pe geam va economisi acest timp, şi le va permite să ţină pasul cu vremurile.

Şi eu vreau să fiu modern, un bărbat modern. Şi vreau şi eu să ţin pasul cu vremurile. Oare penru acest lucru voi fi obligat să îmi arunc nevoile pe geam? Dilema-dilema...

Grija faţă de celălalt

2008-03-31T13:00:00.003+03:00

Bună ziua, dragi radioascultători ai acestui blog deosebit. Deoarece blogul se doreşte un spaţiu pentru discuţii, pentru schimbat opinii, deci ceva frumos, constructiv şi elevat, dar, în realitate, în majoritatea cazurilor nu este decât o modalitate de a cerşi atenţie sau de a vărsa diverse frustrări, mă simt obligat să vă ofer şi eu mostre ale frustrării mele.

Astăzi am deschis un capitol intitulat "grija faţă de celălalt", un atribut deosebit de frumos, dar care lipseşte cu desăvârşire în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Referitor la "celălalt", pe la noi se practică exersarea principiilor "dă-l în p..a mea", "mă p.ş pe el/ea" sau, de ce nu, "mă doare în c.r". Întrucât această scriere deosebită ce denotă o erudiţie mult peste medie, o oratorică imbatabilă şi o măiestrie în utilizarea maximală a vocabularului limbii române este de fapt doar o frustrare, voi ilustra cele spuse mai sus printr-un exemplu tâmpit, dar, probabil, familiar nouă, celor ce stăm îndărătul covrigului:

DE CE ŢIN PICIORUL PE FRÂNĂ TOŢI PROŞTII ŞI PROASTELE LA SEMAFOARE???

Ce or avea cu noi? Aceasta este întrebarea care vine firesc. Firesc pentru un om frustrat (n.r. - autorul). În realitate nu au nimic cu noi. Tocmai am scris mai sus (ce sentiment minunat este să ajungi să te autocitezi), pe ei îi doare în p..ă de noi, indiferent de sex, deci nu se pune problema să aibă ceva cu noi, cei care orbim lent dar sigur, aşteptând de n ori în spatele lor la semafor. Noi nici nu existăm pentru ei, iar dacă ar face vreun efort de simţ cetăţenesc, etic, uman, să ne conştientizeze existenţa, atunci cu siguranţă ne-ar trimite înspre locuri şi ipostaze în care nu dorim să ne aflăm. Este tare minunat ca după o zi de servici să experimentezi lumina roşie a lămpilor de stop pentru foarte multe minute, uneori ore... ajungi acasa de parcă ai fi vizitat planeta roşie. Dacă te mai şi întreabă cineva dacă ai picat de pe Marte, nu ai minţi cu totul dacă ai răspunde afirmativ. Ce minunat, ce deosebit! Desigur, se poate asezona piciorul pe frână cu semnalul. Există şi cetăţeni/cetăţene cu un simţ etic deosebit. Ei vor să ni se întipărească adânc în conştiinţă faptul că după următoarele 10 reprize de aşteptat la acelaşi semafor ei vor vira. Da? Aţi fost atenţi? Deci vor vira! În cazul în care aţi deschis aparatele de recepţie TV mai târziu, ei vor vira!!! Da, acea lumină care clipeşte diabolic. Nu cumva să ratăm acest moment al vieţii. Cât simţ cetăţenesc, ce spirit al datoriei! Este clar. Ei sunt oameni care respectă regulile, în timp ce un frustrat ca mine nu poate înţelege traiul în societate.

Oare nepăsarea faţă de celălalt îţi aduce vreun câştig? Îmi pun problema serios... între timp voi încerca, în spiritul reclamelor la Sprite, să conduc cu ochii închişi. Să vedem ce iese!

Ţineţi-mi pumnii (în dreptul feţei când fug)! Vă voi strânge călduros mâna (în uşă).

Ciao!

Trecutul nostru glorios...

2008-03-26T10:39:00.001+02:00

Oameni buni, mi-a recomandat un prieten acest link, e mult prea tare.. in special pentru cei care am prins acea perioada. Va invit sa savurati aceasta mini-colectie de mostre ale copilariei noastre, citind si posturile oamenilor:

http://www.igu.ro:80/latrecut/

Hough!

2008-03-25T18:18:00.000+02:00

Gata! Nu mai aveti scapare... s-a terminat cu joaca, mi-am facut blog! De acum spatiul virtual in care se poate abera liber se mareste cu o noua dimensiune. Sa militam pentru dreptul omului de a abera! Bloggeri din toate tarile, uniti-va! Bagati mare, realitatea virtuala este de multe ori mai buna decat viata reala, sau cel putin asa ni se pare. Dupa cum spuneau personaje din filme americane cand dadeau de vreo belea, inchizand ochii si incercand sa se smulga din realitatea momentului dificil, "I'm in my happy place". Acesta este locul unde putem scrie tot ce ne trece prin cap, de la subiecte care aduc aminte de "stirile de la ora 5" pana la.... "fata de la pagina 5"... cam multe 5-uri aici. Multumesc Morticiei care m-a determinat sa deschid acest blog, tuturor celor care vor simti nevoia sa contribuie cu un gand, de bine sau de rau.